Un film romanesc, cum putine sunt, o drama a unei familii de batrani, o drama a Romaniei. Filmul Medalia de onoare ii are in rolurile principale pe Ion I. Ion-interpretat de Victor Rebengiuc si Nina, sotia sa, interpretata de Camelia Zorlescu. Actiunea filmului se petrece in anii 1995, in timpul mandatului Ion Iliescu. Conflictul se invarte in jurul medaliei de onoare pe care Ion o primeste pentru faptele de vitejie din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Medalia ii schimba batranului viata pentru scurt timp. Este mai vesel si are parte de anumite privilegii: devine locatar model, restantele de la intretinere ii sunt achitate din fondul de rulment, ba chiar mai mult, ajunge in audienta la presedintele tarii si schimba si cateva vorbe cu acesta. Cu alte cuvinte, ii creste stima de sine, mai cu seama ca fiul sau va veni de sarbatori in tara (locuieste in Canada cu sotia si fiul lor) si astfel va avea demnitatea si curajul de a se impaca cu el.
Ion Ion si fiul sau Cornel, interpretat de Mimi Branescu, nu s-au mai vazut si nu si-au mai vorbit de sase ani de zile, de cand batranul, fost securist, l-a dat pe mana comunistilor pe fiul sau care avea de gand sa fuga in Canada inainte de izbucnirea Revolutiei, motiv pentru care baiatul a facut puscarie.
In contextul celor intamplate, sarbatorile de iarna se anuntau unele pline de emotie si de bucuria reimpacarii, insa din pacate pentru batranul Ion, ii soseste o alta scrisoare de la Ministerul Apararii, care ii semnala faptul ca trebuie sa inapoieze medalia, deoarece s-a creat o confuzie: medalia trebuia sa ajunga la un anume Ion J. Ion, nu Ion I. Ion. De aici lucrurile incep sa se complice: batranul face tot ce ii sta in putinta pentru a pastra medalia, dar fara succes.
Pentru a pastra aparentele si a face fata intalnirii cu fiul, Ion merge la un amanet si cumpara o medalie similara celei care i-a fost luata. Cand ajunge acasa, fiul sau, sotia sa, nepotul si alti cativa vecini sunt in sufragerie si povestesc. Asteapta cateva clipe pentru a-si face curaj, iar cand in final se decide sa intre in camera, are parte de o revedere stanjenitoare, fara vorbe sau gesturi de afectiune. Batranul ramane proptit in scaunul din capul mesei, iar pe fata sa se citeste un profund sentiment de dezamagire si tristete.
Filmul ilustreaza foarte bine realitatile perioadei respective si scoate in evidenta conflictul intre generatii, problema functionarilor publici care se poarta urat cu cetatenii pentru ca sunt prost platiti, precum si erorile sistemului public romanesc.
Il recomand cu incredere, atat eu cat si alte persoane care l-au vizionat:
cinephilos 
De când zic că mă uit la filmul ăsta, nici acum nu l-am vazut:( Mai apar şi în câteva secvenţe, să-mi fie ruşine!! Sunt sigur că Rebenciuc a jucat excelent!
Ar fi bine sa-ti faci putin timp sa te uiti. Chiar merita. Mie cel putin nu mi-a parut rau ca l-am vazut, spre deosebire de alte filme romanesti. In ce secvente apari?