Un film aparut in 2010 care a facut mare valva in randul cinefililor. Pe vremea aceea aveam o prejudecata fata de filmele romanesti si nu m-am uitat la el. Acum insa, la un de la aparitia sa, am savurat fiecare secunda.
In primul rand, trebuie sa marturisesc faptul ca la inceput am crezut ca este o comedie. Cand spun Eu cand vreau sa fluier, fluier ma gandesc la un pustan care se plimba prin parc intr-o zi insorita si n-are nicio grija. Asteptarile mi-au fost date peste cap. Filmul este o drama, care ilustreaza foarte bine viata in penitenciar. Personajul principal, Silviu, jucat de George Pistereanu, este de 4 ani la inchisoare. In tot acest timp a fost un detinut model, care nu a creat niciodata probleme. Insa cu doar cinci zile intainte de a fi eliberat lucrurile se complica. Mama lui se intoarce din Italia si vrea sa-l ia pe fratele sau mai mic, Marius, cu ea in strainatate. Silviu nu este de acord cu aceasta decizie si va face tot ce ii va sta in putinta de acum incolo pentru a impiedica plecarea celor doi.
Dupa ce accepta sa fie umilit in public de un coleg de celula pentru a nu avea probleme la eliberare, vizita mamei sale il tulbura ingrozitor. Aceasta este hotarata sa-i ia fratele in Italia, in ciuda faptului ca Silviu a fost si mama si tata pentru Marius ani la rand. Disperat ca nu mai poate intra in contact cu mama sa, Silviu recurge la un gest necugetat care ii va compromite plecarea acasa. Din acest moment lucrurile scapa complet de sub control. Silviu o ia ostatica pe Ana, o studenta la Socilogie care facea practica in penitenciar, si ii cere directorului sa o aduca pe mama sa in schimbul eliberarii fetei. Zis si facut. Insa lucrurile nu se opresc aici. Dupa ce obtine promisiunea mamei ca nu ii va lua fratele in Italia, Silviu mai are o ultima dorinta: sa o scoata pe Ana la o cafea. Directorul inchisorii arajeaza plecarea sa cu o masina a inchisorii. Insa destinul lui Silviu s-a schimbat. El decide sa se intoarca sa-si ispaseasca pedeapsa, inainte de a fi prins de autoritati.
Abia dupa ce am terminat filmul mi-am dat seama ce a insemnat Eu cand vreau sa fluier, fluier. M-am lamurit dupa scena in care Silviu a luat-o ostatica pe Ana. Din acel moment tot ce a vrut, a obtinut, pana si micul capriciu de a o scoate la o cafea pe studenta la Sociologie.
Recomand filmul cu drag!
cinephilos 