Un cartus de Kent si un pachet de cafea- savuros! Cristi Puiu- genial!
Sa incepem cu genialul: Cristi Puiu. Dupa ce a studiat Regie film la Geneva, a realizat numeroase scurtmetraje printre care amintesc: Interioare(1993), Nicaieri nu e ca acasa(1994), Inainte de micul dejun(1995) si Un cartus de Kent si un pachet de cafea, care obtine Ursul de Aur la Berlin in 2004. De ce genial? Pentru ca reuseste sa surprinda intr-un scurtmetraj autenticitatea unei scene de dat spaga. Pentru ca arata fix cum se procedeaza la noi in Romanica.
Scurtmetrajul este savuros in primul rand pentru ca are putin peste 12 minute. Asa ca nu exista goluri sau momente de ezitare, ci fiecare secunda are rostul ei. In al doilea rand, scena ii reuneste pentru a 3-a oara pe Victor Rebengiuc si Mimi Branescu in rolurile de tata si fiu. ( prima oara in Marti, dupa craciun, a doua in Medalia de onoare) Va inchipuiti cat de bine joaca impreuna daca trei regizori i-au vazut in rolul de tata si fiu…
Sa va povestesc acum putin despre cum se desfasoara actiunea. Tatal si fiul se intalnesc la un restaurant pentru ca tatal avea nevoie de inca doi ani pe cartea de munca pentru a iesi la pensie si ii aduce fiului un cartus de Kent si un pachet de cafea care aveau sa-i garanteze un loc de munca. Fiul urmeaza sa dea spaga unui director pentru a-i obtine tatalui un post de paznic de noapte. Tatal, in loc de cafea, ia ness, iar intre cei doi incepe un schimb de replici mai acide, mai amuzante. Dar va invit mai bine sa urmariti o felie de viata:
Dupa ce am vizionat filmuletul, mie mi-a ramas in minte fraza: „pana la urma nu s-a schimbat nimic, tot cu cafea, cu tigari…” Tie ce ti-a atras atentia?
cinephilos 